De ce a pariat Arethia Tătărescu pe Constantin Brâncuși pentru memoria eroilor, de la Târgu Jiu?

Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București oferă o perspectivă complexă asupra modului în care cultura publică, memoria colectivă și arta modernă s-au intersectat în România interbelică. Această conexiune relevă nu doar importanța operei artistice a lui Brâncuși, ci și rolul esențial al inițiativei civice și al mediului cultural local în consolidarea patrimoniului național. Casa Tătărescu, cu lucrările sculptate de Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, devine astfel un spațiu de legătură între aceste dimensiuni, invitând la o lectură nu doar estetică, ci și simbolică a moștenirii brâncușiene.

De ce a pariat Arethia Tătărescu pe Constantin Brâncuși pentru memoria eroilor, de la Târgu Jiu?

Constantin Brâncuși reprezintă o figură centrală a sculpturii moderne, iar decizia Arethiei Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, de a-l implica în realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu reflectă o viziune culturală și civică de anvergură. Această colaborare a fost facilitată prin recomandarea Miliței Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, iar Casa Tătărescu din București păstrează astăzi o mărturie tăcută a acestei legături prin lucrările artistice realizate de aceasta. Astfel, povestea ansamblului de la Târgu Jiu devine un exemplu relevant despre cum cultura, memoria și comunitatea se pot întâlni într-un spațiu construit cu grijă și responsabilitate.

Arethia Tătărescu și infrastructura civică a memoriei

Arethia Tătărescu a fost o figură marcantă în peisajul cultural și social al județului Gorj în perioada interbelică. Cu o educație dobândită în Belgia și o experiență ca profesoară de pian, ea a înțeles importanța construirii unei infrastructuri culturale solide care să susțină memoria eroilor și identitatea locală. Conducând Liga Națională a Femeilor Gorjene, a promovat o serie de inițiative concrete care au așezat cultura în centrul vieții comunitare, dintre care cea mai vizibilă rămâne proiectul ansamblului de la Târgu Jiu.

Drumul lui Brâncuși spre Târgu Jiu și rolul Miliței Petrașcu

Inițiativa de a-l implica pe Constantin Brâncuși în realizarea monumentului dedicat eroilor nu a fost una întâmplătoare. Propunerea a fost adresată mai întâi Miliței Petrașcu, ucenica sculptorului, care a recomandat colaborarea cu maestrul său. Această punte umană a fost esențială în stabilirea unei legături de încredere și în facilitarea acceptării proiectului de către Brâncuși, care a văzut în aceasta o oportunitate de a se întoarce simbolic acasă, în Gorj.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu: un proiect urban și simbolic

Ansamblul realizat de Brâncuși în perioada 1937–1938 nu este doar o colecție de sculpturi, ci un proiect urban care reconfigurează spațiul orașului prin Calea Eroilor. Această axă monumentală leagă malul Jiului de zona cazărmilor, integrând Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana Infinitului într-un traseu ritualic și simbolic pentru memoria colectivă. Sprijinul financiar și administrativ venit atât din partea Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, cât și a guvernului condus de Gheorghe Tătărescu, soțul Arethiei, a fost decisiv pentru realizarea infrastructurii necesare.

Milița Petrașcu: puntea dintre Brâncuși și Arethia Tătărescu

Milița Petrașcu, elevă și colaboratoare a lui Constantin Brâncuși, reprezintă o verigă esențială în această poveste. Prin recomandarea ei, dialogul dintre sculptor și inițiativa civică a Arethiei Tătărescu a devenit posibil, iar implicarea sa artistică în proiecte similare, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, confirmă rolul său în perpetuarea limbajului brâncușian în spațiul românesc. Astfel, Milița Petrașcu devine o figură care leagă personal și artistic Bucureștiul de Târgu Jiu, susținând continuitatea memoriei culturale.

Casa Tătărescu: spațiu de întâlnire între artă și memorie

Pe Strada Polonă nr. 19 din București, Casa Tătărescu adăpostește elemente sculptate de Milița Petrașcu, cum ar fi o bancă și un șemineu, care poartă în ele limbajul esențial al lui Brâncuși. Acest spațiu devine astfel un punct de legătură între personalitățile implicate în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu, un loc în care patrimoniul cultural prinde o dimensiune intimă și accesibilă. Casa Tătărescu funcționează ca un capăt de traseu cultural, reprezentând o extensie a dialogului artistic început în Gorj.

Contextul istoric și recepția operei lui Brâncuși în România

Acceptarea operei lui Constantin Brâncuși în România a fost marcată de fluctuații, în special în epoca postbelică, când realistic-socialismul a respins formalismul său. Cu toate acestea, în 1956 a avut loc prima expoziție personală Brâncuși în București, iar în 1964 acesta a fost redescoperit ca geniu național. Ansamblul de la Târgu Jiu a fost astfel salvat de la deteriorare, iar memoria publică s-a reconsolidat în jurul operei sale, demonstrând fragilitatea și importanța protejării patrimoniului cultural.

Moștenirea atelierului și relația cu Franța

Ultimii ani ai vieții lui Constantin Brâncuși au fost marcați de retragerea din spațiul public, dar și de o decizie cu puternice implicații culturale: donarea atelierului său către statul francez, cu condiția păstrării integrității acestuia. Această donație a fost însoțită de recunoașterea cetățeniei franceze în 1952 și de inaugurarea reconstituirii atelierului în 1962. Astfel, Brâncuși a lăsat nu doar sculpturi, ci și un concept de spațiu artistic total, care transcende obiectul în sine.

Expoziția din Timișoara și celebrarea contemporană a lui Brâncuși

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, organizată între 2023 și 2024 la Muzeul Național de Artă Timișoara, a reunit peste 100 de opere, inclusiv sculpturi, fotografii și materiale video. Evenimentul a atras circa 130.000 de vizitatori, confirmând interesul public larg pentru artist și relevând capacitatea operei sale de a mobiliza audiențe. Această expoziție a fost un punct de cotitură în revalorizarea lui Brâncuși în spațiul cultural românesc și internațional.

Brâncuși 150: un reper cultural global

Anul 2026 va marca 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși prin proiecte culturale simultane în 21 de țări pe 6 continente, sub egida „Brâncuși 150”. Aceste manifestări vor aduce în prim-plan lucrări de gravură realizate de artiști români contemporani, demonstrând că moștenirea brâncușiană este vie și în continuă dialogare cu prezentul. Astfel, Brâncuși rămâne un nume de referință, care unește trecutul și contemporaneitatea prin artă.